Situat în centrul comunei, satul Sinești a fost întemeiat în secolul al XIII-lea, aici trăiesc şi muncesc oameni a căror principală ocupaţie este agricultura. Satul Sinești datează cam de la sfârșitul domniei lui Alexandru cel Bun, anul 1432, iar numele se trage, se pare, de la primul boier din partea locului, un anume Sin, care este pomenit în diferite documente de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea. Sinsa Birlic este găsit într-un document ce datează din 18 noiembrie 1383 sau Sin Birlic în cronica Husilor, uric pagina 454 din 8 martie 1407.
Comuna Sinești a fost înființată, ca unitate de sine stătătoare, prin anul 1840. Până în anul 1908 comuna a fost compusă din șapte sate: Sinești, Stornești, Osoi, Bocnița , Zmău, Cotargaci și Crucea. Apoi a fost alipită la comuna Popești, ca din anul 1932 sa fie reînființată, în structura actuală.
Cel mai important mijloc de educaţie a comunitatii o reprezinta şcoala care, alături de familie, formează şi modelează caractere.
În centrul satului se află Şcoala Gimnazială ,,Veniamin Costachi” înfiinţată in 1893 prin eforturile susţinute ale localnicilor. Aceasta are în subordine şi Şcoala primară Bocnita situată la 6,5 km de şcoala coordonatoare. Primele săli de clasă au fost construite în 1893; la această dată ştim că erau înscrişi un număr de 64 elevi ( aceştia învăţau într-o singură sală de clasă, numărul mare de elevi a impresionat pe unul din revizorii vremii, căci acesta spunea că în sala de clasă puteau să încapă doar 40 de elevi). Până în 1908 s-a învăţat într-un singur schimb, însă datorită numărului mare de elevi -119 – se va învăţa mai târziu în două schimburi, închiriindu-se o cameră în sat. Acesta a fost motivul întemiat care a determinat construcţia unei noi săli. Din 1910 şcoala a funcţionat cu două săli până în 1925, când s‑au mai adăugaţ alte două săli.
Deşi documentele vremii demonstrează că ar fi fost necesare încă două încăperi, ca urmare a numărului mare de elevi, probabil datorită vremurilor grele nu s-a reuşit construcţia altor săli. De aceea, s-au închiriat în 1927 (pentru un număr de 289 elevi), în casele unor cetăţeni, două camere care erau destinate să funcţioneze ca ateliere pentru cizmărie şi croitorie- ţesătorie.
Din analele vremii reiese că în 1939 şcoala avea 4 săli de clasă, o cancelarie şi un antret. Abia în 1941, ca urmare a stării dezastruoase în care se găsea, şcoala intră în renovare, renovare care durează un timp mai îndelungat, deoarece ţare era în stare de război. Pe la 1943 aflăm că şcoala avea în folosinţă 10 hectare şi că biblioteca avea un număr de 200 volume. În anul 1966 s-au adăugat alte două săli de clasă, un an mai târziu construindu-se corpul nou al şcolii, corp ce cuprindea trei săli de clasă.
In anul şcolar 2003-2004 au fost realizate reparaţii capitale prin ISJ- Banca Mondială, iar din anul scolar 2004-2005 elevii școlii învață într-un local nou, realizat pe vechiul amplasament al școlii, local prevăzut cu încălzire centrală, însă insuficient ca spațiu și fără apă curentă.
In anul 2008 s-a finalizat proiectul de consolidare și extindere Grădinița Sinești, proiect prin care s-au realizat 3 săli de grupă pentru ciclul
preșcolar, un Centru de Documentare și Informare, o sală de secretariat, un WC interior pentru preșcolari și un spațiu pentru materiale didactice (transformat în arhivă, deoarece se impunea stringent acest lucru) .
Datorită spațiului insuficient se învață în două schimburi, inclusiv laboratorul de informatică este folosit ca și clasă de elevi (nu există nici un spațiu disponibil pentru depozitare materiale didactice, ceea ce ar fi foarte necesar).
Din anul 2009, în satul Bocnita, s-a dat în folosință un nou corp de clădire în care studiază preșcolarii și elevii de ciclul primar. Școala are toate utilitățile, săli de clasă suficiente, un muzeu al satului, bibliotecă și camera pentru ,,Corn si lapte”.